50 de minute de atenție

O cronică de Bogya Tímea Éva

Spectacolul Eu sunt! Și? , al cărui concept și dramaturgie au fost gândite de Dan Boldea și regizat de Lorán Betty, este curajos în toate aspectele sale. Spectacolul abordează tema sexualității și comentează lumea LGBTQ+ atât dintr-o perspectivă perspectivă personală , dar și ca urmare a unor cercertări asupra problematicii.

Spectacolul este provocator atât prin tema sa, cât și prin formă. Este un colaj de scene independente care îmbină într-un mod echilibrat elementele teatrale cu cele de performance. Acesta operează și cu tehnici specifice teatrului documentar – o bună parte a scenelor pornesc de la anumite articole sau manifeste, spre exemplu, într-un moment se citește o listă de torturi aplicate asupra oamenilor gay în diferite zone geografice ale lumii.

Spectacolul debutează cu un moment muzical, unde actorii privesc în public, iar toată sala este invitată să asculte o melodie despre ”poponari”, made originally in Romania. Ești un lache, lache/Toți băieții te deoache. În continuare o sugestie vizuală schimbă atmosfera din încăpere: Paul-Sebastian Popa și Bogdan Gontineac rostesc un manifest anti-gay și declară că sunt susținători ai Coaliției pentru Familie, în timp ce își masează reciproc organele genitale.

Ironia excelează atunci când cei patru actori, Oana Nemeș, Paul Sebastian Popa, Dragoș Lupău și Bogdan Gontineac, scapă de hainele lor, își pun un fel de potcap pe care-l fixează cu o basma de culoare neagră și aduc în fața publicului o icoană kitsch a lui Iisus Hristos, moment susținut de lumina stroboscopului și muzica electronică. În scurt timp, se revine la o lumină generală, iar actorii încep o cină festivă la ”masa Domnului,” scoțând cepe dintr-o pungă de Profi, pe care le taie folosind icoana pe post de cârpător. În timpul pregătirii mesei, se citesc manifeste ale Bisericii Ortodoxe, pe un ton aproape neutru,  generând hohote de râs în sală.

35148742_1856143404444969_7311978497688207360_n

Spectacolul te ține lucid și atent tot timpul, iar interacțiuniile directe, testează curajul publicului, și ne îndeamnă să ne reevaluăm valorile morale – de exemplu, Oana Nemeș, după ce a mâncat o mână de ceapă, întreabă publicul dacă vrea cineva să se sărute cu ea sau dacă vrea cineva să sărute icoana.

Actorii fac confesiuni personale, vorbesc despre relația și experiențele lor cu oamenii gay și ne vorbesc despre raportul lor cu homosexualitatea, lucru care necesită un curaj imens – să spui în fața unui public că nu ți-a fost ușor să accepți asta sau că a fost mereu parte din tine sau că nu te interesează sau că ești homofob pentru că alții cred că ești gay.  Aceste confesiuni generează o introspecție și în rândul publicului.

Există țări în care dacă autoritățiile află că ești homosexual, te trimit în lagăre și te torturează. Auzim povești și metode de pedepse șocante, inimaginabile. În fața noastră, unul dintre actori apucă aparatul de ras și începe să îi radă părul celui care stă în fața lui, având ca fundal sonor vocile participanților la marșul ortodox pentru normalitate. Se lasă o liniște apăsătoare în sală. Spectacolul își lasă ireversibil urma în viețile celor prezenți, având ca final o imagine puternică. Un om renunță la ceva ce ține de dragul artei, poate, sau în căutarea dreptății.

 


Eu sunt! Și? ; Regia: Loran Betty; Dramaturgia și conceptul: Dan S. Boldea; Distribuția: Bogdan Gontineac, Oana Nemeș, Paul Sebastian-Popa și Dragoș Lupău.

Premieră – 07.06.2018

Locație – Reactor de Creație și Experiment