Arin Alldridge, între producător și actor

Arin Alldridge a venit la Comedy Cluj în calitate de actor și producător al filmului Elita din Hackney, selectat în competiția de lungmetraj a festivalului. Acesta vorbește deschis despre dubla ipostază pe care a avut-o la ultima sa peliculă, despre problemele și provocările pe care i le-a ridicat.

10478116_10154218370835357_8804856861589007905_n

Rareş-George Nae: După o carieră de 25 de ani ca actor, de ce ai ales să devii producător?

Arin Alldridge: De fapt, doar s-a întâmplat să fie așa. Eram cu prietenul meu Chris Bouchard, pe care îl cunosc de opt ani, când mi-a arătat un scenariu scris de Thorin Seex. Îi plăcea foarte mult și mi-a cerut opinia cu privire la el. Așa că l-am citit. Personajele erau extraordinare, iar tonul poveștii era chiar întunecat și plin de umor. Era amuzant într-o formă britanică sumbră. Eu nu intenționam să devin producator. Cred că mai degrabă ne-am amestecat și unde nu ne era locul pentru a-l face. Așa a fost să fie. Toate acestea s-au întâmplat datorită faptului că mi-am dorit să realizez filmul, așa că am făcut tot ce am putut pentru a-l concretiza. Chris l-a regizat, iar eu am devenit producator şi am jucat și antagonistul.

Care au fost provocările apărute din faptul că ai produs, dar ai și jucat rolul ticălosului?

Să fiu sincer, mi-a fost foarte dificil, pentru că eu cred că există o mare diferență între felul în care folosim partea stăngă a creierului și felul în care folosim partea dreaptă pentru diferite activități. Producția o văd ca aparținând părții stângi, care are ca scop rezolvarea de probleme. În timp ce a juca înseamnă să fii creativ, aparținând părții drepte a creierului. Să fac trecerea de la una la cealaltă îmi este foarte dificil, asta pentru că să joc este pasiunea mea, de care îmi pasă foarte mult, să fiu liber să explorez creativ, să improvizez, să încerc lucruri noi. În plus, mi s-a părut o provocare atunci când un membru al echipei sau un membru al distribuției dorea să rezolv o problemă, în timp ce și eu eram pe platou. Așa că a trebuit să mă depărtez de activitatea de producător când eram pe platou.

Acum că ai produs primul tau film, vei continua cu meseria asta, de producător?

Probabil voi continua, dar cred că pentru început vreau să mă concentrez pe cariera de actor. Cred că mi-am neglijat cariera de actor prin a fi producător în ultimii doi ani. Eram doi făcând o grămadă de muncă, pe care mulți alții ar fi făcut-o în mod normal pentru un film cu un buget mult mai mare. Chiar nu mă simt atras de producție. Are legătură cu a realiza ceva. Am un prieten care este coproducătorul nostru, Jack Tarling, și el chiar este făcut pentru asta. Pe el îl văd ca pe un producator adevărat, dar pe mine nu. Dar am făcut-o până la urmă, am văzut cum se face un film chiar de la început, de la a face rost de finanțare, până la finalizare. A fost un mare proces de învățare pentru mine, iar acum am și cunoștințele, dar și abilitățile necesare. Îmi va fi greu să nu le folosesc pe viitor.

Care sunt avantajele să lucrezi cu un regizor pe care îl cunoști de la proiecte anterioare?

O grămadă, pentru că ne cunoaștem reciproc slăbiciunile și puterile. Cred că e mai ușor să fie o prietenie la mijloc, care să te ajute să treci peste momentele grele. De asemenea, dacă eu mă aflam într-o pasă proastă, poate Chris nu era, și vice-versa. Încercăm să ne acoperim unul celuilalt slăbiciunile de zi cu zi.

De unde a venit ideea filmului? Este ceva personal pentru tine?

Nu. Scenaristul Thorin Seex a trăit în Hackney, zonă situată în partea de est a Londrei. Un loc foarte dur în anii 90′, dar acum a devenit la modă să locuieşti acolo, fiind mult mai sigur. Trăia într-o parte din Hackney numită Murder Mile, așa că îți imaginezi că era foarte periculos și dur, iar el a scris scenariul pe baza experienței sale de acolo. Obișnuia să meargă cu motocicleta și să o ridice pe o roată din mers. Cred că a avut și probleme cu poliția. Pe atunci, era consumator funcțional de heroină, o fuma, nu și-o injecta. Cred că era controlor de curieri, ca personajul principal din film, Sirus. În viață de zi cu zi a întâlnit niște personaje foarte ciudate, iar mai târziu s-a mutat în Țara Galilor, unde a întâlnit și mai multe personaje ciudate. Așa că a prelucrat personajele, prin a le face interesante filmic.

Cum a fost filmul receptat în Marea Britanie sau la alte festivaluri?

Am mai fost doar la încă un alt festival. Chiar nu este un film de festival, așa că întotdeauna știam că ne vom chinui să intrăm la festivaluri, pentru că festivalurile tind să prefere filmele de artă, cu o semnificație poate mai profundă. Elita din Hackney chiar e purtătoarea unei semnificații prea profunde. Așa că am avut premiera mondială la East End Film Festival, în estul Londrei, la data de 14 iunie 2014, și asta pentru că Hackney este în estul Londrei. Așa că a fost locul potrivit pentru premiera filmului. Am avut șansa să avem o premieră și în Statele Unite, dar noi am încercat o premieră la un festival mai mare, ceea ce nu s-a întâmplat. Mereu a fost un risc.

Receptarea a fost împarțită și știam că se va întâmpla așa. Am făcut un pariu cu noi înșine: acest film va diviza lumea, unii o să-l iubească, alții o să-l urască. Unii oameni nu au căutat un mesaj mai profund, ci s-au bucurat de umorul negru, au înțeles că a fost creat pentru a fi ușor, nu ca ceva profund și plin de semnificații. Dar alții nu au înțeles asta.

Recenziile au fost și ele împărțite. Sunt conștient de faptul că o recenzie este pur și simplu opinia cuiva despre film. Doar pare mai mult de atât pentru că e într-o publicație cunoscută, sau e scrisă de un nume foarte cunoscut.

Cum ai descrie genul filmului?

Nu am fost eu cel ce l-a numit un film gangster, dar cu siguranță e parte a acestui gen pentru că toți spun asta. Dar eu îl numesc sumbru-comic-crimă-dramă-britanică. E tipul de comedie foarte sumbră, dar fără gangstereală. În esență e binele contra răului. Sirus, protagonistul, și prietenii săi, Asif, furnizorul, și galezii-jamaicani, împotriva lui Priestly, personajul meu, antagonistul, partenerul și gangsterii ruși.

User Rating: 5.0 (1 votes)
Sending