Arte Performative și Film la Casa Tranzit

În weekendul 21-22 ianuarie 2017, Masteratul de Arte Performative și Film al Facultății de Teatru și Televiziune, în parteneriat cu Casa Tranzit, a organizat un seminar deschis cu tema Mișcare, rit, dans. Evenimentul a constat în 2 zile de proiecții de filme antropologice și de ficțiune, prezentate de către masteranzi.

Ce a caracterizat acest mini-festival de film a fost diversitatea filmelor. S-a început cu un clasic și anume documentarul lui Dziga Vertov, The man with the movie camera, Vertov fiind o figură clasică a filmului sovietic din anii 20. Filmul face parte din seria simfonia orașului și ilustrează viața de zi cu zi a oamenilor. Din punct de vedere cinematografic este inovativ deoarece se pliază pe teoria autorului în care camera de filmat reprezintă un ochi, care poate ilustra un adevăr pur și care prin intermediul montajului poate crea figura ideală a unui om.

Al doilea film a fost tot un documentar, Meșterii nebuni, de data asta din 1955, realizat de Jean Rouch. Imaginile controversate au fost unul dintre motivele pentru care acest film a fost interzis în Franța și Nigeria. Documentarul ilustrează mișcarea religioasă Hauka ai cărei membrii participă într-un ritual în care sunt posedați de către figurile autoritare coloniale. Șocul a fost produs de către o scenă în care se sacrifică un câine care apoi e mâncat, iar documentarul a fost contestat pentru reprezentarea exotică și rasistă a africanilor.

Un alt film care s-a remarcat  în prima zi a fost Blood Wedding, în regia lui Carlos Saura. Filmul prezintă ultima repetiție a unui spectacol de flamenco, acesta fiind o adaptare după o piesă scrisă de Federico Garcia Lorca. Blood Wedding este în același timp și o colaborare între regizor și coregraful Antonio Gades, realizatorul spectacolului. Fără să existe vreun decor elaborat sau recuzită, filmul începe cu pregătirea dansatorilor apoi continuă în următoarea oră cu dansul propriu-zis. Chiar dacă Blood Wedding este relevant și pentru mișcările dansatorilor, felul în care Saura a filmat întreaga repetiție are meritul său.

A doua zi de proiecție a continuat cu ultimele patru filme: Dreamgirls, All that Jazz, Oh, what a blow that fantom gave me și Pina Bausch.  Dacă documentarul lui Wim Wenders și filmul lui Bob Fosse sunt filme destul de cunoscute, Dreamgirls, un documentar realizat de Kim Longinotto, este cel care s-a remarcat cu adevărat în ultima zi de proiecție.  Un autor feminist, Longinotto prezintă povestea fetelor care fac parte din spectacolele care au loc la Takarazuka, dar și efectul pe care îl au asupra publicului. Inovația pe care o aduc aceste spectacole este dată de faptul că toate personajele, inclusiv cele masculine sunt interpretate doar de fete. Se creează imaginea unui bărbat ideal, ceea ce duce la apariția unor așteptări mari de la fetele care merg să vadă spectacolele, mărturisind apoi în interviuri dezamăgirea pe care o întâlnesc în realitate. De asemenea, cele care fac parte din spectacole ajung să renunțe când ajung la vârsta de 25 de ani, una critică, în care trebuie să decidă dacă vor să-și întemeieze o familie și să renunțe la succesul în carieră.

Acest seminar deschis s-a dovedit a fi un prilej excelent pentru masteranzi doarece fiecare a avut ocazia de a propune o prezentare și de a indica câteva direcții de abordare a filmului. Cu acest prilej, discuțiile de la finalul fiecărei proiecții au reprezentat o dezbatere, mai mult decît necesară pentru a înțelege fiecare film din mai multe puncte de vedere.