Cultură de Cinema – Interviuri şi Personaje

Dan Ciocoiu şi Călin Bocian, doi proiecţionişti, ne povestesc într-un scurt interviu propria lor versiune asupra cinematografului de artă şi celui de multiplex, alături de biografiile hobby-urilor personale.

Dan Ciocoiu, proiecţionist cinema multiplex

Cum ai ajuns proiecționist?

Dan Ciocoi: Totul a început prin vara lui 2008, aplicasem la un job, la un alt job, nu la cel de proiecţionist, dar am primit un telefon în care am fost întrebat dacă sunt interesat de postul de proiecţionist, după o secundă am zis, sigur! Nu ştiam foarte multe despre acest job până atunci, doar ce mai văzusem prin Fight Club, celebra scena cu Tyler Durden şi pornocult-ul.

Cum sunt filmele şi echipamentul de multiplex?

D.C.: Dacă, acum cinci ani, majoritatea maşinăriilor erau pe peliculă, acum s-a făcut o tranziţie spre digital şi nu am mai primit o peliculă de un an, ceea ce cred eu că e un plus pentru această trecere.

Care ar fi privilegiile unui proiecţionist?

D.C.: Cel mai important privilegiul ar fi „proiecţiile de control” sau de verificare a filmului, şansă de-a vedea filmele cu câteva zile înainte.

Care ar fi prima impresie când ieşi de la serviciu şi vezi un grup de oameni care discută aprins despre filmul pe care tocmai l-ai proiectat?

D.C.: Sincer, nu aş avea nici o reacţie, dar depinde şi de filmul de care vorbim; gusturile nu prea se discută, e povestea fetiţei care a ieşit de la „Fly me to the Moon” spunându-i bunicului ei: „Mulţumesc pentru cea mai frumoasă zi din viaţa mea” şi eu am stat o oră jumătate la acel film, zgâriindu-mă, groaznic film, din punctul meu de vedere, dar pentru ea a fost cea mai frumoasă zi…

Dacă ar fi să realegi între un cinema de stat şi multiplex ce ai alege?

D.C.: Tot multiplexul, oricât de blamat ar fi el, e altceva când a imposibilitatea de-a alege între 17 filme şi un singur film.

Filme preferate?

D.C.: Twelve Monkeys, Full Metal Jacket şi The Evil Dead.

Vreo revendicare de viitor pentru „sindicatul proiecţioniştilor”?

D.C.: Ce să zic eu aici… unii zic că jobul va dispărea din cauza digitalizării, atribuţiile jobului se mai schimbă, s-au schimbat şi se vor mai schimba, dar principala noastră atribuţie va rămâne cea de-a avea grijă ca spectatorii să aibă condiţii bune de vizionare a filmului.

În perspectivă, crezi sau vrei să rămâi proiecţionist?

D.C.: Nu putem şti ce ne rezervă viitorul, dar pentru mine un viitor înconjurat de filme nu sună deloc rău.

 

Călin Bocian, proiecţionist cinema Victoria

Cum ai ajuns proiecţionist?

C.B.: Am fost mulţi ani voluntar la TIFF şi abonat permanent la mailing list-ul pentru voluntari şi n-aveam nici un loc de muncă când s-a repus în funcţiune Cinema Victoria, sub noua conducere, cea de la TIFF practic şi au căutat oameni printre voluntari. Iniţial, am fost angajat pe poziţia de supraveghetor sală, dar de ceva timp m-am tot ocupat de proiecte şi acum am trecut definitiv pe proiecte în 35’ (mm). Atunci mai ajutam cu dvd-urile, cu proiectorul ăsta mic, digital.

Cum sunt filmele şi echipamentele de „cinema de artă”?

C.B.: Din ce citesc eu, şi noi suntem în aceeaşi situaţie cu alte cinematografe de artă din străinătate, în sensul în care avem proiectoare pe 35 de mm. Proiectoare care, dacă sunt condiţii bune şi pelicula e curată, funcţionează perfect. Acum, că mai toţi distribuitorii trec încet pe DCP (Digital Cinema Package) şi cinematografele mici de artă nu prea au bani pentru digitalizare şi tot mai puţini distribuitori aduc filme pe 35, norocul nostru e ca majoritatea distribuitorilor independenți de film trimit pe 35, însă distribuitorii mari trimit numai DCP-uri.

Cum îţi poţi defini trainingul pentru cariera de proiecţionist?

C.B.: Nu ştiu, proiecţioniştii pe vremuri mergeau la şcoală, îi învăţau chestii, la mine a fost o chestie de adaptare. Eu am terminat Facultatea de Teatru şi Televiziune şi aveam cunoştinţe de bază şi, cam tot ce mi se explica, înţelegeam. Proiectorul e un mecanism foarte simplu, te uiţi la el şi-l înţelegi perfect cum funcţionează, e chiar simplu şi când se întâmplă ceva cu el ştii care-i problema; e ca un aparat foto pus invers.

Care ar fi privilegiile unui proiecţionist?

C.B.: Poţi vedea filmul de câte ori vrei, acum depinde şi cu ce eşti ocupat, dacă şi nu-l vezi pe bucăţi. De obicei, din cabină mă uit dacă funcţionează filmul. Dacă am de gând să văd tot filmul, sunt tentat să mă uit de la început până la sfârşit, de aceea de obicei mă uit cât să nu am spor. Deşi într-un fel ştiu că mă pot uita la acelaşi film de mai multe ori, intram în sală şi mă uitam şi îmi puneam muzică diferită în căşti să văd dacă mi se schimbă optica.

Care ar fi prima ta reacţie când ieşi de la serviciu şi vezi un grup care discuta despre filmul pe care tocmai l-ai proiectat?

C.B.: Sincer, n-am păţit chestia asta. Dar am văzut altă situaţie când ieşea lumea şocată de la film. La noi e program gratis în fiecare zi de la ora 15:00 pentru studenţi, elevi şi pensionari şi se mai nimeresc destul de mulţi pensionari la filme că Holy Motors şi Polisse, care era un film realist despre o tipă din poliţia franceză care se ocupă cu abuzurile de copii şi, fiind un film foarte realist, erau personaje care se înjurau şi se împuşcau destul de des şi mai existau pensionare care ieşeau afară.

Ce ai schimba la profesia de proiecţionist?

C.B.: Ce aş schimba? Păi nu văd ce aş schimba! Oricum, e o profesie pe cale de dispariţie, adică, odată ce o să vină proiectorul digital, numai vine un om şi apasă pe un buton şi filmul porneşte. Evident, trebuie să fie un tehnician care să facă calibrarea şi la digital, dar la peliculă trebuie să fie un om care să instaleze filmul, să supravegheze proiecţia, astfel încât, dacă rupe sau se arde pelicula, să fie oprit proiectorul la timp.

Filme preferate?

C.B.: Beyond, (Svinalängorna) care a fost la Tiff, mi-a plăcut foarte mult We Need to Talk about Kevin şi, mai mult ca sigur, După Dealuri.

Vrei să rămâi proiecţionist?

C.B.: Asta e o meserie „aşaaa”, până fac şase cărţi, eu nu vreau să proiectez, eu vreau să fac filme! Proiecţioniştii vor deveni un hobby de festival. De exemplu, mi-a atras atenţia un voluntar TIFF care era şi proiecţionist, şi pictor, şi artist video.

User Rating: 5.0 (1 votes)
Sending