Dansul metamorfozei

machodancer1_eisajocson_c2a9gianninaottikerDacă a venit toamna, e clar. Mergem la Temps D’Images. Al treilea eveniment din acest festival, a fost spectacolul „Macho Dancer” de Eisa Jocson, la care am avut bucuria să fiu prezent. După cum spunea Peter Brook, „nu trebuie să uităm că teatrul este creat și jucat de oameni, cu ajutorul singurului instrument pe care-l au la dispoziție, propriile lor ființe”, propriul corp. Asta mi-a venit în cap atunci când a început spectacolul. Eisa Jocson face teatru-dans, fără cuvinte, cu un singur personaj.

Momentul 1

Beznă totală, auzi doar niște pași care se învârt în jurul tau. Simți cum te împânzește frica, auzi respirația celorlalți din sala atunci când pașii nu se aud.

Momentul 2

Se aprinde lumina și vedem o fată. O fată care stă în mijlocul scenei și se holbează la noi. Te privește în ochi și  focusează. Din fundal începe o melodie Soul/Pop, ea începe să danseze frenetic. Încearcă să fie masculină, dar pe ici pe colo o trădează gesturile feminine. Și vezi cum încearcă să le controleze. Momentul se încheie cu un dans erotic pe melodia “Total Eclipse Of The Heart”.

Momentul 3

Mestecând gumă și accentuând mișcările masculine încearcă, parcă, să ne arate puterea pe care o are. Își scoate tricoul și rămane în pantaloni scurti. Frecându-și sânii, ne arată că e într-un proces de convertire. O convertire de la femeie la bărbat.

Momentul 4

Își scoate pantalonii;  rămâne în lenjerie. Îi putem vedea forma penisului. Cu satisfacție, ne privește din nou în ochi. Se linge la subraț, mestecă gumă și se freacă de podea ca și cum ar domina-o. Podeaua e sclava mea.

Momentul 5

Cu o cruce între sâni, mana pe penis și ochii în lacrimi se lasă încet în jos. Se pune în genunchi pe scenă și stă în poziție defensivă. Nu se mișcă.

Momentul 6

După un moment în care părea distrusă, se ridică, și parcă învie. Face doi pași în spate și își priveste umbra, care acum cade în locul în care adineauri îngenunchease. Parcă puterea o cuprinde din nou. Totul se schimbă în privirea ei.

Momentul 7

Acum, că ne-a arătat și cealaltă latură a ei, coboară de pe scenă și ne fixează pe fiecare în ochi. Ne transmite puterea pe care o are. Oarecum agresivă, ne dă de înțeles că ea conduce totul în sala asta.

Momentul 8

Odată teritoriul marcat, și puterea asupra acestuia instaurată, se urcă din nou pe scenă. Cu o ultimă privire, se întoarce cu spatele la noi și pleacă spre lumina care, mai devreme, îi cadea pe spate.

Momentul 9

Cu spatele la noi, începe să danseze pe o melodie de dragoste. Totul se schimbă în cald. Lumină roșie, fum și sunetul încet pe fundal. Parcă e un dans de împerechere al păunului. Diferența e în ceea ce îl privește pe partener. Inexistent, partenerul ei e propria umbră. Oarecum e și un dans al egoismului, al triumfului și al reușitei. Parcă urlă : Am trecut peste! Am reușit!

Momentul 10

Lumina dispare încet. Suntem lăsați în întuneric, auzindu-i pașii din nou, iar în fundal muzica pe care adineauri își dansa triumful. Se încheie ca un cerc. De unde a început.

Avem o poveste care se îndreaptă spre un joc de putere, un spectacol care se inspiră din Macho Dancing-ul filipinez, un fenomen care a prins amploare în ultima vreme și care constă în a vinde publicului o artă performativă caracterizată prin dans, în principiu, susținută de dansatori straight exclusiv pentru oamenii gay, care găsesc în asta o oarecare gratificare sexuală.

Spectacolul își propune să aducă în fața publicului povestea unei fete care se află într-un stadiu de tranziție. Ne este prezentată această femeie care încearcă să se metamorfozeze într-un barbăt heterosexual. De aici și legătura cu acest curent Filipinez, asumându-și o atitudine, comportament și înfățișare pentru a schimba ceva la nivel de interacțiune cu celelalte persoane din jur. După un moment de dans, în care vedem etapa schimbării din femeie în bărbat, avem de a face cu un soi de androgin. O femeie care este definită ca fiind femeie prin descoperirea sânilor, dar, totuși, un barbat care este definit ca fiind bărbat prin arătarea penisului. Povestea începe să se contureze atunci când personajul se pune în genunchi în fața scenei și lasă, parcă, privirile oamenilor din jur să-i pătrundă în minte. Se așază în poziție defensivă, cu gesturi feminine, ne schițează niște urme de cuțit și ne arată simbolul pistolului. Practic, în acest moment revine la femeia care era înainte. Ne lasă să înțelegem povestea ei, trauma prin care a trecut, iar acum înțelegem că această convertire e, de fapt, o mască sau, mai bine zis, un scut în fața celor din jur; o oarecare refulare, nevoia de putere. După ce ne prezintă acest episod, se ridică parcă renăscând din propria-și cenușă și coboară de pe scenă. Acum misiunea ei este să își impună puterea, scutul de care vorbeam și în fața noastră, pentru ca nici noi să nu avem cum să o rănim. Prin contact vizual, parte în parte cu fiecare spectator din sală, își transmite mesajul și suferințele, făcându-te parte din poveste. După toate acestea asistăm la un moment aproape erotic, între ea și… ea. O confirmare a reușitei. Un dans al iubirii de sine. O femeie puternică, care acum are importanța unui barbat, ieșind din scenă la fel ca un conducător.