Documentare FfeST – ediția 2014

Documentarele studențești a celei de-a opta ediții FfeST au reprezentat, anul acesta, veriga slabă din toate secțiunile existente. Însumând 14 filme, proiectate în două calupuri, lucrările concurente din acest an sunt – majoritatea – incomplete sau fușerite, ori doar fără o miză verosimilă. Desigur, e o vedere generalistă, au existat și filme care (mi-)au atras atenția în mod special.

Deepwater (r. Fekete Tamás, University of Theatre and Film Arts – Budapesta, Ungaria) e de departe favoritul meu (cel mai complet din toată selecția) și urmărește problema unui tânăr, practicant de natație, care, din cauza unor probleme medicale, trebuie să renunțe pentru o perioadă îndelungată la sportul preferat. Regizorul surprinde excelent, dintr-o perspectivă observațională, situații precum momentul verdictului dat de doctor, trăirile copilului în raport percepția veștii și relația cu mama sa, singurul reprezentant al familiei. Toate evenimentele au o paletă de culori reprezentativă, direct proporțională cu stările interioare ale protagonistului; fapt care denotă o clară stăpânire a genului din partea directorului de imagine, dar și o bună colaborare între cei doi. Ca dovadă a calității, filmul a fost răsplătit cu locul al doilea la gala de decernare a premiilor.

Și pentru a nu mă abate de la partea decernărilor, am să menționez și celelalte locuri: „bronzul” a fost câștigat de Bán József (Universitatea Sapienția, Cluj-Napoca) pentru Horeb, un documentar meditativ, care expune vizual relația dintre om și divin prin expresiile faciale ale mai multor credincioși. Executat bine tehnic, documentarul oferă o atmosferă similară celei din trilogia Qatsi, adică statică şi meditativă.

Marele câștigător al acestei ediții a fost filmul lui Lőrincz Lóránd (Universitatea Sapienția, Cluj-Napoca), Borica. Documentarul urmărește o tradiție aproape apusă din împrejurimile rurale ale Brașovului. Borița este un dans fecioresc practicat în ajunul și în prima zi de Crăciun de o mână de tineri din sat. Pregătirile se fac cu mult timp înainte, fiind un dans care se repetă la fiecare casă; poate fi privit ca un ritual inițiatic pentru trecerea la o altă categorie de vârstă. Documentarul arată însă și artificialitatea tradiției (și așa „pe patul de moarte”), neînțeleasă pe deplin de generația tânără; băieții nu au altă motivație de a duce mai departe tradiția în afara celei financiare – la finalul evenimentului se adună toți reprezentanții și împart banii primiți de la gazde de pe urma dansului. Subiectul filmului stă în picioare, însă necesită meticulozitate și multă muncă pentru a avea efectul dorit asupra publicului mare.

Din tabăra nepremiaților, sunt de remarcat și recomandat mai departe filmele Octav (r. Andrei Inizian, UNATC – București, România), care urmărește pe scurt povestea unui fost deținut din lagărele comuniste prin relatările victimei; The Light That Memory Lends Too Things – în regia Anei Vîjdea – un bilet de spectator pe ruta expresului Trans-Asia, unde se participă indirect la poveștile de viață ale călătorilor și a peisajelor fascinante din Istanbul până în Teheran.


A 8-a ediţie a FFeST International Student Film Festival s-a defăşurat între 25 și 29 noiembrie 2014 la Cluj-Napoca.


User Rating: 4.0 (2 votes)
Sending