Familia și trauma războiului, la EducaTIFF 2016

Weekendul acesta TIFF a adus pe marele ecrane primul film de lungmetraj al tânărului regizor norvegian, Henrik Martin Dahlsbakken, Întoarcerea acasă. Producția norvegiană a fost proiectată în cadrul EducaTIFF, program adresat copiilor și adolescenților cinefili. Filmul prezintă maturizarea forțată a copiilor, o temă tot mai des întâlnită în zilele noastre.

Ingar Helge Gimle i Å vende tilbake
După misiunea din Afganistan, ce a durat aproape 12 luni, Einar se întoarce acasă la familie. În lipsa lui, cei doi copii au avut grijă de mama lor și au fost cei ce au ținut casa în picioare. La întoarcerea din misiune, acesta începe să aibă un comportament distant, iar imediat după ce ajunge acasă pleacă la vânătoare, dar nu se mai întoarce. Băieții săi decid sa pornească în căutarea lui, însă găsirea și întoarcerea acasă sunt mult mai grele.
Cadrele sunt specifice filmului norvegian și, împreună cu muzica, oferă greutate filmului. Cu toate acestea, modul de percepere diferă în funcție de fiecare dintre noi. Filmul nu este adresat doar adolescenților, ci și persoanelor trecute de această vârstă. Tema filmului evidențiază modul în care comportamentul nostru este influențat de situațiile ce cauzează frica. Imaginile nu sunt fermecătoare, ci, din contră putem spune că fac trimitere către niște imagini de film horror. Un alt subiect abordat este cel al traumei pe care unii militari o au în urma războiului.
În lungmetrajul „Întoarcere acasă”, trauma nu este una personală, ci o călătorie autobiografică. Muzica are rolul de a evidenția conflictul dintre cele două generații prezente în film, fiind totodată și cea care accentuează întreaga stare de tensiune.

Un articol de Ioana Cozma