Filmul e arta cu cel mai mare potenţial către dialog

Nagy Mihály Zoltán, vicepreşedinte ICR, şi-a reprezentat la Miercurea Ciuc instituţia, care sprijină TIFFszereda, pe lângă alte festivaluri de film româneşti, din ţară şi din străinătate. A vorbit despre relaţia din punct de vedere cultural dintre maghiari şi români, despre potenţialul pe care TIFFzsereda îl are şi despre modurile în care ICR susţine şi trebuie să susţină filmul, arta care în opinia dumnealui are cel mai mare potenţial către dialog.

nagy

Nagy Mihály Zoltán, în dialog cu Ion Indolean

– Cum şi de ce s-a implicat ICR în organizarea TIFFszereda?

– ICR-ul are menirea să finanţeze şi să promoveze cultura română în străinătate. Bineînţeles, imediat vine întrebarea de ce finanţăm programe şi în ţară. Vorbim de festivaluri, concerte (de jazz sau de muzică clasică). Noi imediat ne implicăm când sunt oameni invitaţi din străinătate. De exemplu, aici, vine un director de festival de film din străinănate sau critici străini şi au posibiltiatea să vadă şi filmele din România. Pe noi asta ne interesează. Poate există posibilitatea ca acel film să fie invitat şi la alte festivaluri, în toată lumea. De aceea, noi de fiecare dată, atunci când şi primim proiectul festivalului, finanţăm cu mare plăcere. Sunt multe festivaluri pe care le finanţăm. TIFF e cel căruia acordăm cea mai mare sumă, ca procent. Credem că pentru promovarea culturii româneşti, filmul este cea mai bună ocazie. E greu cu literatura, pentru că acolo imediat vorbim şi despre traducere. E greu şi cu teatrul, dar cu un film românesc, cu o subtitrare care costă numai 200 de euro, impactul este mai mare. Mai ales luând în considerare că este acest Noul Val din ultimii ani şi directorii instituţiei noastre din cele 17 ţări unde stau şi lucrează (capitale), primesc foarte multe solicitări de la mulţi regizori sau critici de film să vină cu filme româneşti. De aceea, avem festival de film românesc la Lisabona, Budapesta, Berlin, Viena, chiar New York, la Stockholm. Pentru promovarea culturii româneşti şi pentru ce se întâmplă în România, filmul este foarte bun. Mai ales, acest Nou Val. Unii dintre regizori vorbesc despre epoca lui Ceauşescu cu multă ironie şi sarcasm, iar acest lucru este foarte bine văzut. Este apreciat în străinătate! De aceea, noi suntem implicaţi de fiecare dată la festivaluri de film. Chiar la Berlinală şi la Cannes. În acest an, au fost proiectate la Cannes scurtmetraje, unde regizori români nu ar fi putut să fie prezenţi, dacă noi nu i-am fi ajutat. Nu au primit niciun leu de la alte instituţii. Aici, la Miercurea Ciuc, e un festival care încă nu şi-a îndeplinit potenţialul. Fiecare festival are în jurul său, un fel de mister. Încet, şi aici va fi creat. De cele mai multe ori, nu premiile sunt cele mai importante, ci filmul să fie prezentat, să aibă public. Dacă nu are public, degeaba un film e premiat.

– Poate un festival să faciliteze dezvoltarea unui oraş?

– Bineînţeles! Dacă ne gândim, în acest oraş, săptămâna viitoare va fi un festival de muzică, la muzeul judeţean este o expoziţie de pictură, va fi şi un festival de jazz. Un oraş cu 40 de mii de locuitori, vine cu acest potenţial, care are 4-5 festivaluri; e un soi de mister. Oamenii vin, sala nu e plină la fiecare proiecţie, dar oamenii vin cu mare entuziasm. În fiecare regiune unde există potenţial, unde există universităţi, trebuie să aibă şi festival de film, pentru că prin film se comunică foarte uşor, pentru că oferă foarte multe posiblităţi, ca poveste. E un mijloc de propagandă, de ideologie, de idei şi de călătorie în timp. Ca şi cartea, filmul are viitor, pentru că este un mijloc de comunicare. De fapt, scopul artei este tocmai de a comunica.

– În ce mod susţine ICR-ul festivalurile de film şi din celelalte domenii artistice? Cu bani? Cu oameni? Cu idei?

– Nu prea putem să fim organizatori în acest sens, să ne trimitem colegii să fie prezenţi şi implicaţi. Noi putem susţine cu bani şi, de fapt, finanţările sunt cele mai importante şi reprezintă un mare ajutor. Dacă în cadrul festivalurilor sunt premii, mai acordăm şi premii. Facem totul, reprezentând legislaţia în vigoare, pe baza unui contract. Unii mă pot întreba ce caută ICR la Miercurea Ciuc, la un festival de film, şi nu la unul popular. Pe noi ne interesează cultura, să-i zicem, modernă. Este important că acest festival de film, în afară că sunt invitaţi străini, este dedicat nei comunităţi care vorbeşte o altă limbă. Adică maghiarilor. Este important ca şi ei să fie conştienţi că ICR promovează cultura şi acelei regiuni unde majoritatea e maghiară. A nu se intepreta greşit, pentru că au fost proiectate şi multe filme româneşti. Chiar un prieten de-al meu de la facultate, spunea că a venit şi văzut filme din Ungaria, dar filmele româneşti sunt mult mai bune şi că parcă filmele din Ungaria au o acţiune mai lentă, te saturi de ele. De aceea e important un festival, aici la Miercurea Ciuc, unde nu există un cinema. Spectatorii pot veni la o proiecţie unde e prezent regizorul, unde ai şansa să discuţi şi cu alte persoane, să fii implicat, să pui o întrebare unui regizor român de calitate care nu de mult timp a fost invitat la Cannes, de exemplu. Este important să susţinem multiculturalismul, care va muri dacă nu va exista dialog cultural. E important ca în această regiune lumea să cunoască ce se întâmplă cu filmele româneşti, dar şi cu filmele ungureşti. De aceea, TIFFszereda nu se compară cu niciun alt festival de film din România. Dacă ne gândim, în oraşe ca Târgu Mureş, ca Oradea, ca Satu Mare, cu o populaţie maghiară mare, nu sunt festivaluri de film. De aceea, aici, la Miercurea Ciuc, mi s-a părut un fel de mister şi am dorit să fim şi noi, ICR, implicaţi.

– Credeţi că TIFFszereda îi poate face pe maghiari să se simtă mai integraţi şi mai implicaţi în cadrul românesc?

– Chiar şi acest lucru, că ICR se implică, este aici, finanţează, e partener, este un gest. Anul trecut, ICR nu a finanţat, nu ştiu dacă a sosit vreo cerere, dar acum dă un semn. Dacă avem o ţară comună, trebuie susţinute şi aceste festivaluri. Sigur, e greu pentru un maghiar când Institutul Cultural Român e doar pentru români. Bine, nu vom schimba denumirea în Institutul Cultural din România. E un semn bun, să începem cu acest dialog, pentru că altfel acea cultură care e închisă, nu există. Devine doar un ritual pentru cineva, dacă nu cunoaşte interacţiune.

– Masele ar trebuie îndreptate către o anumită formă de acţiuni, bineînţeles, culturale?

– Da, prin aceste festivaluri, prin unele conferinţe cu tematică şi prezenţă comună româno-maghiară. De exemplu, a fost proiectat filmul A cincea pecete, unde puteam chema sociologi şi istorici, români şi maghiari deopotrivă, pentru că filmul e despre nazism. Puteam să avem o dezbatere, cum vede fiecare fenomenul, prin prisma istoriei naţiunii lui, dar şi dintr-o perspectivă generală. E foarte interesant cum prelucrăm noi tematica comunismului, de exemplu.

– Puneam întrebarea asta pentru că nu cum mult timp în urmă am citit, fugitiv, un articol în care era scris că românii au cel mai mic IQ din Uniunea Europeană, dacă nu mă înşală memoria. Cred că ar trebui îndreptaţi către un anumit tip de a gândi şi de a pune problema, care cumva să-i facă mai receptivi la lucruri necunoscute. Un festival de film, până anul trecut, pentru Miercurea Ciuc era o mare necunoscută.

– E greu ca un festival de film, sau orice festival, după puţine ediţii, să capete susţinere sau faimă. Acestea trebuie create şi vor fi create de noi, cei care suntem prezenţi. Cu prezenţă, la dezbateri, la cină, la prânz, la micul dejun. E foarte important cu cine stăm de vorbă. Asta nu înseamnă că de fiecare dată trebuie să ne uităm în stânga şi în dreapta cu cine vorbim, dar, de exmplu, la un cocktail, nu trebuie să mergem, noi oamenii de cultură, să mâncăm, ci să dialogăm.

– Să creem un anumit soi de aşteptare a publicului?

– Da, aşa este. Şi să înţelegem publicul. Pentru un regizor român, e foarte important dacă la Miercurea Ciuc, vin oamenii? Câţi vin? Dacă în sală sunt 50, la o producţie nouă, înseamnă că filmul chiar are succes.

– Atunci publicul cumva trebuie îndreptat către film şi către un anumit soi de receptare şi să conştientizeze că este e din ce în ce mai important pentru societatea în care trăim.

– Eu asta văd. Pentru mine, filmul, în afară de arta contemporană (pictură, arte plastice), e arta cu cel mai mare potenţial către dialog.


Cea de-a doua ediţie a TIFFSzereda a avut loc în perioada 2 iulie – 6 iulie 2014.


User Rating: 0.0 (0 votes)
Sending