Live By Night – plăcut la vedere, dar perfect dispensabil

Ben Affleck îşi continuă cariera regizorală cu Live By Night, film pe care l-a şi scris, co-produs şi al cărui protagonist este. Pelicula are la bază romanul cu acelaşi nume scris de Dennis Lehane și a luat premiul Edgar în 2013 pentru cel mai bun roman al anului. Din distribuţie fac parte şi alte nume semnificative de la Hollywood precum Brendan Gleeson, Sienna Miller, Elle Fanning, Zoe Saldana şi Chris Cooper.  Argo (2012),  regizată de acelaşi Ben Affleck (fără a fi semnat și scenariul), a câştigat Oscar-ul pentru cel mai bun film. Performanţa nu va fi însă repetată de Live By Night, acesta reuşind să nu fie un film prea captivant sau memorabil.

Filmul surprinde perioada prohibiţiei din Statele Unite. Acţiunea urmăreşte personajul lui Ben Affleck prin numeroasele şi tumultuoasele evenimente ale vieţii lui de gangster  căutându-şi libertatea în activităţi ilegale,  pe care în mod „surprinzător” nu şi-o va găsi, pentru ca spre finalul filmului nici să nu îi mai trebuiască. Toate acestea se petrec pe fundalul interacţiunilor personajului cu mafia irlandeză, mai apoi cu cea italiană, activitatea fiindu-i sabotată de Ku Klux Klan şi de o propovăduitoare. Până la final, filmul reuşeşte să te convingă de ghinionul pe care protagonistul  îl are în dragoste. Până atunci, însă, te face să crezi şi mai apoi să speri că se va termina, fiind mai lung decât poate i-ar fi fost bine să fie.

live-by-night-15869-large

Affleck a ales să apeleze, în multiple ocazii, la naraţiune pentru a oferi informaţii audienţei. Acestea erau legate fie de trăirile interioare ale personajului sau  având pur şi simplu rol de expoziţiune. Rolul de narator al protagonistului care putea fi însă lăsat deoparte, nefiind un element care îmbogăţeşte experienţa cinematografică sau care te aduce mai aproape de personaj, deşi probabil asta a fost una dintre intenţii.

Restul personajelor, nu impresionează şi nu reuşesc să fie cu nimic memorabile, chiar dacă filmul abundă în actori consacraţi. Asemenea personajelor, povestea ajunge  să fie plictisitoare, mult prea plină de evenimente şi de răsturnări de situaţie care nu reuşesc să creeze tensiune autentică. Pelicula nu te frapează cu vreo greşeală majoră, dar cel mai regretabil aspect este fapul că nu te captivează, nu reuşeşte să ajungă la acea credibilitate sau trăire care rezultă în implicarea emoţională a publicului.

Poate cea mai de apreciat parte a filmul este atmosfera de epocă pe care reuşeşte să o redea autentic, costumele, locaţiile şi sentimentul vremurilor respective. Cele mai memorabile apariţii din tot filmul sunt cel mai probabil maşinile de epocă folosite, care te mai distrag de la o poveste în care te simţi prea puţin investit ca spectator. Tampa anilor ’20-’30 este frumos colorată de influenţele cubaneze, amplificând tranziţia filmului de la ambianţa cenuşie, presărată cu elementele glam  ale anilor ’20, spre cea însorită şi mai sălbatică a Floridei. Se adaugă şi o coloană sonoră decentă şi împreună cu minusurile deja menţionate se poate obţine reţeta unui film tolerabil.

Poate ar fi mai ușor de iertat unui film caracterul său imperfect, atâta timp cât ar afecta spectatorul în plan subiectiv, dar faptul că Live By Night este cu totul dispensabil ar putea fi luat drept un defect mult mai mare. Bineînțeles, acest lucru va rămâne mereu la latitudinea spectatorului.