Open Macho temps

open_fuckyou„Open”, one-man show-ul regizat de Leta Popescu, a deschis, luni seara, seria reprezentațiilor din ediția a noua a festivalului Temps d’Images, a cărui temă este Post.Falimentul.

Se spune că iubirea ar putea scoate din crize pe oricine, însă acest spectacol ne demonstrează contrariul.  Actorul George Albert Costea vine în fața publicului ca pentru a face un anunț tehnic. Se adresează „celor care au iubit, care au suferit și au zis gata, celor cărora le-a părut rău, dar nu au regretat”. În concluzie, „proștilor”. Încalță papucii negri, uitați parcă într-o parte a scenei, își aranjează ținuta și e pregătit să înceapă. Prima mișcare de lumini marchează, de fapt, finalul introului. Prima scenă începe cu un dans robotic pe fundal de inimi colorate, pe melodia „Somebody to love”. La nivel dramaturgic, avem patru personaje (simțite  uneori mai mult, alteori mai puțin din punct de vedere interpretativ), marcate regizoral de câte un microfon pe stativ și de culoarea inimii de pe peretele din spate. Fiecare lansează o reclamă pentru un sex-club, cu standarde și oferte proprii, dar pe baza aceluiași principiu.

Contrapunctul comic este construit prin prezentarea clienților. Momentele sunt create sub formă de bârfe ale vecinilor din aceeeși scară, care s-au întâlnit întâmplător într-un astfel de club.  Unii își asumă, alții neagă, însă preocuparea principală a tuturor este ce fac ceilalți și, mai ales, de ce. În această scenă, personajele sunt marcate prin schimbarea locului stativului. Ultima scenă merge și mai mult spre particular, introducând spectatorii în camera unui băiat în căutarea unui partener. Nivelul intimității crește prin afișarea conversațiilor de pe chat sau prin mult mai explicitul gest al dezbrăcării.

Spectacolul, creat prin tehnica Devised Theatre, aduce în prim plan înlocuirea dragostei cu sexul ca formă de socializare si de distracție. Tinder, Hornet, OkCupid sunt doar câteva dintre rețelele care duc relația clasică într-o altă direcție. Ana Cucu Popescu este dramaturgul care a pus cap la cap rezultatele exercițiilor de improvizație.

Rămânând în zona sexualității, însă de data aceasta cu o femeie „macho” în rolul principal, trecem în revistă și spectacolul de dans al zilei. Elsa Jocson este coregraful și performerul reprezentației Macho Dancer.

Dansul de tip Macho este specific bărbaților, practicat de cele mai multe ori în cluburile de noapte. Elsa Jocson alternează masculinitatea cu feminitatea, oferind nu doar un spectacol de dans, ci un amalgan de emoții și senzații.  Totul e un joc cu și de-a „puterea”.  Interacțiunea cu publicul e neîntreruptă, deși se realizează doar din priviri. Teama că o să intre în spațiul spectatorilor e amplificată de sunetul metalic al bocancilor pe lemn. Deși momentul este previzibil, artista coboară cu mișcări delicate, fără nicio urmă din agresivitatea la care se așteaptă publicul.

Deși se afișează și în posturi feminine, ideea e că dacă ai penis, deții controlul. Sau nu?