Otravă pentru șoareci – Furtul ca mentalitate

Otravă pentru șoareci (sau cum să deschizi o bancă) – o traducere completă a titlului în engleză Mouse Poison or How to Open a Bank – reprezintă debutul în lungmetraj al regizorului Konstantin Burov. Filmul îl are în centru pe Plamen (Nikolay Yovin), un tânăr hoț care își câștigă existența predominant din furturi. Încă de la primele replici, aflăm situația protagonistului; el însuși o narează (tehnică ce reapare pe parcursul acțiunii, pentru a completa unele informații). Plamen e tipologia delicventului juvenil: e crescut de bunică în absența părinților, astfel că educația insuficientă nu îi permite să se adapteze în societate. De aici rezultă și o justificare a infracțiunilor comise, fiind încadrate într-un stil de viață marginalizat de societate, indus forțat de situația (în primul rând) materială; un clișeu întâlnit des în cotidian, cu precădere în perioada regimului comunist. Regizorul alege acest tip de personaj pentru a crea o legătură empatică între spectator și protagonist, mai ales pentru spectatorul occidental.

gallery_45684

Ne aflăm în Bulgaria anului ’88. Plamen, prins în flagrant în timp ce fură dintr-un apartament, e denunțat la miliție și e trimis într-un centru de detenție pentru reabilitare prin muncă. La noul domiciliu se adaptează rapid şi se alătură unei bande de hoți. Noaptea comit infracțiuni, apoi se întorc la centru – în fapt, ei respectă spusele directorului: “Nu e nicio problemă dacă evadați, ci dacă vă prindem. Și tot timpul vă prindem”.

În urma unui accident stupid și dubios din timpul unui furt dintr-un tren de marfă, soldat cu moartea noului recrut (un băiat cu înclinații spre carte), situația se înrăutățește și grupul e pus la încercare. Băiatul e arhetipul intelectualilor închiși pe nedrept, care comiteau mici infracțiuni din cauza situației mizere sau a lipsei de acces la informație, şi care erau puși în aceeași oală cu criminalii. Miliția presează părtașii la incident în vederea aflării adevărului, dar grupul rămâne unit și se sacrifică doar unul din membri, Gudata (Biser Marinov), care ia vina asupra lui și merge la închisoare.

După puțin timp, regimul comunist cade, delicvenții devin liberi, Gudata iese din închisoare şi toţi încep să își clădească viața la care tânjeau de când fuseseră închiși; niciunul din ei însă nu are o direcție limpede în față, doar obsesia de a se îmbogăți prin furt. Grupul e complet din nou, gata de acțiune; ascensiunea e rapidă, se îmbogățesc prin diverse tertipuri, banii se înmulțesc până ajung în momentul în care cei patru își deschid o bancă. Totul pare similar cu acțiunile de pe teritoriul românesc de la începutul anilor ’90: foști delicvenți au profitat de bulversarea poporului și au furat de unde s-a ivit ocazia, ca mai apoi să-și investească avuția într-o afacere legală. De aici, filmul își menține direcția, exemplificând în diferite feluri relațiile stabilite între cei patru hoți: fură împreună, fură unul de la celălalt, se fură pe ei înșiși. Lucrul în comun pe care îl au e locuința, scheletul unui bloc în construcție, rămas în negura timpului și stagnat (probabil) de birocrație. Regizorul utilizează locuința grupului ca o expresie pentru mentalul colectiv care nu  cunoaște niciun progres pe măsură ce trece timpul, până la urmă o trăsătură întâlnită în mai multe țări est-europene. Chiar dacă fiecare membru al wolfpack-ului de hoți dobândește pe parcurs idei bune pentru o reconstrucție a sinelui, respectiv a țării, eșuează lamentabil când acționează ca grup.

Otravă pentru șoareci e puțin mai mult decât o comedie-tip hollywodiană (un popcorn flick), dar nu se desprinde din zona de film cu caracter estic făcut pentru publicul occidental. Din păcate, superficialitatea cu care e tratat scenariul și construcția facilă a personajelor, încadrate în tipologii trasate în tușă groasă, ajută mai degrabă la eșec și nu la atingerea scopurilor propuse. Imaginea filmului – realizată de Krasimir Andonov – tratează creativ și inteligent situațiile cheie din poveste și contrabalansează minusurile producției, oferind totodată o vizionare lină a unui film discutabil.


Mouse Poison or How to Open a Bank, Bulgaria-România, 2014. Regia: Konstantin Burov. Scenariul: Ventsislav Vasilev. Distribuție: Nikolay Yovin, Biser Marinov, Ivan Panayotov, Petar Genkov.


Filmul se află în secţiunea competițională a Festivalului Internațional de Film Comedy Cluj 2015.

User Rating: 5.0 (1 votes)
Sending