Plângem sau râdem în curte la Comedy Cluj?

Singurul element care m-a atras spre Cinema Florin Piersic într-o noapte de miercuri, la ora 23.00, a fost numele lui Catherine Deneuve în capul distribuţiei unui film cu synopsis uşurel… de Comedy Cluj. Deşi n-aş zice că e una dintre preferatele mele, filme precum Repulsie / Repulsion (regia Roman Polanski, 1965) sau Frumoasa zilei / Belle de Jour (regia Luis Buñuel, 1967) m-au făcut să sper că, într-o oarecare măsură, o comedie de 2014 poate fi susţinută probabil în întregime de jocul actoricesc şi de puterea personajului interpretat de actriţa franceză. Ei bine, nu.

dans la cour

În curte (2014)

Personajul principal din În curte (Dans la cour), Antoine (Gustave Kervern), un bărbat aflat deja la a doua vârstă, încearcă să se angajeze undeva, oriunde, dat fiind faptul că nu are experienţă în niciun domeniu. Astfel, după ce renunţă la formaţia lui de muzică rock din cauza unei depresii în care se tot adânceşte, acesta ajunge să fie angajat ca portar/îngrijitor al unei vechi clădiri din Paris. Aici, el reuşeşte să interacţioneze şi chiar să construiască relaţii de amiciţie cu diverşi locatari, mai ales cu Mathilde (Catherine Deneuve), o pensionară cu minţile pe cale de dispariţie.

Problema mea cu filmele, sau mai bine zis cu personajele construite precum cel al lui Antoine, nu este nouă. Pasivitatea şi evitare luării unor decizii sau efectiv stagnarea personajului într-un punct „mort” al vieţii sale, pe tot parcursul filmului, mă fac să-mi pierd interesul nu doar în ceea ce-l priveşte pe acesta, ci şi în ceea ce priveşte filmul în sine. Iar acest fel de „construcţie” a personajului nu se aplică doar la Antoine, ci şi la Mathilde, femeia cu probleme de control şi cu apucături obsesiv-compulsive care, deși la început sunt amuzante şi condimentează acţiunea, apoi nu fac altceva decât să devină redundante şi inutile. În fond, nu am înţeles de ce s-a ales alăturarea unor personaje cu astfel de trăsături şi ce anume s-a dorit a fi evidenţiat în legătură cu comunicarea/relaţionarea/prietenia dintre oameni în general.

În mod clar, între Antoine şi Mathilde se naşte o prietenie bazată pe ajutorul şi mărinimia amândurora. Femeia dezvoltă o simpatie cu o urmă de milă pentru Antoine, căutând de fapt sprijin psihic din partea acestuia, ea simţindu-se neînţeleasă de soţ şi de cei din jur. În acelaşi timp, Antoine, dependent de cocaină, aflat într-o continuă depresie presărată cu dureri crunte, realizează că este singurul care o înţelege şi care îi susţine crizele de comportament. Cei doi devin aşadar indispensabili unul altuia. Din păcate însă, personajele nu ajung nicăieri în final. Şi nu, nu este vorba despre vreun film-poezie în care altceva contează. E un film cu o structură narativă destul de corect construită, dar care duce lipsă de activitate din partea celor mai importante personaje. Unele scene par a fi „puse cu mâna” doar pentru a mai scoate puţin în evidenţă nevroza Mathildei, iar spre final ajungi la concluzia fermă că, în acest rol cel puţin, Catherine Deneuve nu a ajuns altceva decât o Maia Morgenstern a Franţei, cu un joc actoricesc exagerat, artificial, într-o disperare continuă. Ca şi cum vechile confirmări că e o actriţă bună nu ar fi fost de ajuns. În fond, nici nu ştiu dacă în acest caz e vina actriţei sau pur şi simplu a regizorului (Pierre Salvadori) şi a construcţiei rolului în sine, însă tind să cred că „adevărul” e undeva la mijloc. În cele din urmă, n-am ştiut dacă să plâng sau să râd. Am râs puţin la început, au mai fost câteva dialoguri drăguţe pe alocuri, iar finalul naivului şi inocentului Antoine m-a lăsat pur şi simplu rece, neînţelegând ce, cum, cine şi de ce.

Filmele lacrimogene sau seci nu sunt tocmai o surpriză în cadrul acestui festival. Şi în anii trecuţi am dat, nu o dată, peste filme profund triste, cu teme „dintr-acelea filozofice”, cum nu te aştepţi să vezi la Comedy Cluj. Variaţiile sunt bune şi sunt de acord că o comedie nu înseamnă să stai cu gura până la urechi două ore. Dar, uneori, parcă vrei să vezi o comedie, mergi la un festival de comedie şi te izbeşti de un perete de melancolie.


În curte (Dans la cour), Franța, 2014. Regia: Pierre Salvadori. Scenariul: Pierre Salvadori, David Léotard. Distribuția: Catherine Deneuve, Gustave Kervern, Féodor Atkine.


User Rating: 4.0 (1 votes)
Sending