Pride în închiderea Comedy Cluj – Feel good movie, dar cu numeroase defecte

Pride, în regia lui Matthew Warcus, a fost filmul de închidere al festivalului Comedy Cluj 2014. Bazându-se pe un context social real și anume ajutorul venit din partea comunității gay acordat minerilor din Țara Galilor în anii 80, filmul trece de tenta umoristică propusă și abordează niște probleme reale, dar în același timp superficial sau chiar greșit redate, mergând pe varianta senzaționalistă.

Pride (2014)

Pride (2014)

Mark, autoproclamat liderul grupului Gay și Lesbiene Sprijină Minerii, decide să facă ceva împotriva abuzurilor suferite de mineri din cauza poliției. Un scop nobil, dacă nu ar fi pornit mai mult dintr-o încercare de a a face ceva, doar de dragul de a nu sta degeaba. Sentimentul de solidaritate este totuși unul de admirat, mai ales că întreaga comunitate gay a avut de suferit din cauza așa-ziselor legi. După ce reușesc să strângă o anumită sumă de bani și vorbesc cu liderul minerilor, întregul grup se va deplasa în Țara Galilor pentru a da o mână de ajutor.

Un aspect pe care e absolut necesar să pun accentul este diversitatea grupului menţionat, care vine la pachet cu o sumedenie de clișee. Acestea decredibilizează întreaga comunitate. Mark este cel exuberant, care trebuie să demonstreze ceva de fiecare dată, iar pentru el cuvântul discret probabil nu fusese încă inventat până în anul 1984, când are loc acţiunea. Mai apar: băiatul timid care încă își ascunde de părinți adevărata orientare sexuală; un altul care e împăcat de mult cu viața pe care o duce, dar și diverse cupluri, unul de gay și altul de lesbiene. Dacă din punct de vedere emoțional, regizorul reușește să puncteze foarte bine greutățile prin care trec cei doi bărbați, unul fiind chiar a doua persoană din Marea Britanie diagnosticată cu HIV, atunci când vine vorba de reprezentarea femeilor, aceasta devine una clișeică, realizată mai mult din mituri și care se îndepărtează considerent de realitate. Cele două femei sunt portretizate ca fiind fixiste, care cred că tot sexul feminin este la origine lesbian și care evident trebuie să fie niște feministe înrăite ce vor să fie diferite cu orice preț. Scopul lor nu ajunge la public într-o formă definită, ceea ce reprezintă o inexactitate regizorală. Această reprezentare aduce o întreagă defavoare comunităților gay deoarece produce o imagine greșită a unor oameni care au încercat atâta timp să se facă acceptați. Matthew Warcus nu ar fi trebuit să-și scoată din cap ideea că acest film va fi prezentat unui public format atât din heterosexuali cât și homosexuali. Astfel, cei heterosexuali își vor face o opinie bazată pe ceea ce vor vedea, iar ignoranța va fi, din păcate, în continuare perpetuată.

Întâlnirile care au loc între grupul activiștilor și cel al minerilor și al familiilor acestora, sunt tratate cu umor, printr-o rețetă clasică: la început nu se înțeleg, apoi tensiunile aproape că sunt date la o parte. Secvențe în care cele două tabere se aliază sunt de tipul feel-good-movie și funcționează, chiar și pentru un ochi critic. Din păcate, se pune mult prea mult accentul pe diverse întâmplări care nu-și au rostul și nu contribuie cu nimic la poveste, dar care reușesc să lungească filmul cu aproape o oră. Un exemplu ar fi tot acel du-te-vino Londra-Țara Galilor, care nu ar avea un scop bine definit.


Pride, Marea Britanie, 2014. Regia: Matthew Warchus. Scenariul: Stephen Beresford. Distribuția: Bill Nighy, Imelda Staunton, Dominic West


User Rating: 0.0 (0 votes)
Sending