Rău cu minor, dar mai rău fără #minor

Premiera spectacolului a avut loc în iunie 2016, reprezentația din 27 noiembrie, de la Fabrica de Pensule a fost cea care mi-a stârnit interesul și dorința de a reitera importanța unor cazuri sociale problematice discutate pe scenă, chiar după ce media a început să discute despre alegerea lui Donald Trump sau moartea lui Leonard Cohen. Ambele fiind dezastre la fel de mari. De asemenea, aprecierea față de arta activă, implicată, ca modalitate de lucru și de expunere către public.

Bazat pe o afișare a două perspective de lucru și pe investirea spectatorilor cu rolul de observator, #minor contribuie la deschiderea unei dezbateri și problematizarea unor comportamente active în societatea românească. Găsirea unui vinovat, disciplina prin corecții fizice, demagogia discursurilor politice și manipularea subtilă a puterii, reprezintă preambulul discuției de la finalul spectacolului. Dialogul dintre public și echipa acestui proiect, propus ca deznodământ, reprezintă o încercare de asumare a mesajului transmis de spectacol și de coștientizare a rolului societății civile. Nu concluziile acuzatoare sunt scopul acestei discuții, ci mai degrabă dezbaterea și identificarea unor viitoare situații asemănătoare, dezvoltarea unei gândiri critice.

focus-020616

Cazurile prezentate sunt puse în lumină alternativ. Schimbarea fiind punctată de modificarea rolului unor obiecte prezente în scenă. Decorul e minimal, iar schimbările au loc la vedere, actorii rămânând în scenă pe tot parcursul spectacolului. Momentul protestului este semnalat prin „predarea” instrumentelor și întoarcerea suportului de partitură către public. Acțiunea are loc treptat, crescând în intensitatea și alimentând senzația inconfortabilă în care sunt puși spectatorii.

Familia Bodnariu reprezintă pretextul unei discuții într-o ședință a parlamentarilor români, care decid după dezbateri aprinse ce includ subiecte diverse din societatea româească și nu numai, să analizeze situația folosindu-se de o deplasare la fața locului.

La nivel textual, tensiunea unor subiecte serioase are un contrapunct în replici ironice, umoristice și chiar o expunere a preconcepțiilor etnice sau religioase.

Pentru mine, Gabriela Pîrliţeanu s-a remarcat prin prezență și joc actoricesc, în dialogul cu Claudiu Urse, dar, în special, prin implicare și atenție în momentele în care asculta discursurile colegilor parlamentari, în scenele care tratează  cazul familiei din Norvegia. Raj Alexandru Udrea m-a făcut să mă gândesc la personajul Fez din That 70s Show, poate pentru clișeele etnice cărora le răspunde cu replici ironice și amuzante.

Apelând la un model de distanțare apropiat de cel brechtian, Bogdan Georgescu își propune prin spectacolele sale să impulsioneze o mișcare în gândirea critică și să coaguleze comunități prin raportarea la o situație concretă sau la un cumul de stimuli sociali. Totodată, afirmând într-un interviu pentru Revista Timpul, el propune spectacole care să reprezinte un punct de pornire în investigarea posibilelor soluții. Se încadrează în același tip de teatru practicat de Gianina Cărbunăriu și David Scwartz, teatru documentar, teatru politic, activ in mediul social. Cu toate acestea, echilibrul obiectiv-subiectiv, în spectacolul #minor, este menținut prin inserarea unor proiecții cu fragmente din scrisori destinate taților și semnate de fiecare actor în parte. Intimitatea acestui moment, care se desfășoară prin punerea în lumina reflectorului a câte unui singur actor, aduce spectacolul într-o zonă a sensibilului, a personalului, a confesiunilor. La discuția de la finalul reprezentației, unul dintre spectatori a chestionat autenticitatea scrisorilor, prin prisma faptului că fiecare actor avea un conflict, o situație nerezolvată, o problemă, cu figura tatălui. Actorii au reacționat prin zâmbete și au confirmat faptul că există întrei ei acest fir roșu, iar scrisorile sunt cât se poate de reale.

Silvia Netedu


 

Un spectacol de: Bogdan Georgescu distribuție: Vladimir Petre, Gabriela Pîrlițeanu, Raj – Alexandru Udrea, Maria Soilică, Claudiu Urse manager de proiect: Luminița Bîrsan asistent regie: Vlad Bacalu light design: Dorin Părău
sunet: Tudor Răileanu